Home » Domenii » 100% Interviuri » “In 2003 eram spaniolul care facea modele in Romania“

“In 2003 eram spaniolul care facea modele in Romania“
Proaspat numit Country Manager al celui mai mare producator de placi ceramice din Europa de Est, Catalin Rotaru are o experienta vasta de peste 10 ani in domeniul cercetarii, productiei, distributiei si vanzarii de placi ceramice, dobandita atat pe piata locala, cat si pe alte piete de profil din Europa.

Lucrati de pe peste 10 ani in acest domeniu. Care a fost evolutia carierei dumneavoastra?
În ianuarie 1999 m-am angajat la Cesarom, dar cariera mea in ceramica a inceput mai devreme, pentru ca am invatat ceramica inca din facultate. Am urmat catedra de silicati, un curs in care sunt incluse ceramica, cimentul si sticla. Am studiat la un departament cu predare in limba franceza si, fiind un student bun, in fiecare an am mers in Franta la diferite stagii. Şi proiectul de diploma l-am facut pe ceramica supraconductoare (o ceramica utilizata pentru aplicatii spatiale).

O vreme ati fost si broker la bursa.
În timpul facultatii a trebuit sa lucrez, aveam familie si responsabilitati si am lucrat ca agent de bursa. Ba chiar am ajuns printre primii trei brokeri din Romania in 1996. A fost o chestie de conjunctura, iar cand a picat bursa, in 1997-1998, a trebuit sa aleg: merg pe brokeraj sau ma intorc la meseria mea. Atunci a fost prima trecere de la un salariu de 300 de dolari, la un salariu de inginer stagiar de 70 de dolari. Şocul a fost destul de mare, dar mi-a prins bine, pentru ca mi-a deschis ochii in ceea ce priveste partea financiara si ascensiunile rapide care pot conduce si la caderi bruste. De atunci fac tot posibilul sa evit ascensiunile rapide. Lucrand ca broker, inveti niste lucruri legate si de oportunitati si iti dezvolti anumite abilitati. Cel mai bun lucru pe care l-am invatat acolo este sa fii rapid.

Ati reusit sa materializati experienta de broker in niste investitii?
La inceput nu aveam ce sa investesc dar, mult mai tarziu, cand lucram in Spania, am initat o mica investitie. Am castigat ceva, dar nu foarte mult. Chiar daca stii foarte bine mecanismele si modul cum functioneaza bursa, tot trebuie sa-i aloci foarte mult timp, si, evident, bani. Se spune ca ce investesti la bursa sunt (sau ar trebui sa fie!) banii pe care iti permiti sa-i pierzi. Acum prefer sa investesc in bunastarea familiei, sa ne construim o casa, sa ducem copiii la o scoala mai buna. Şi asa pana acum familia a fost sacrificata. Sotia mea s-a preocupat mai mult singura de copii, desi nu este casnica, are o firma de consultanta de succes.


Cum a avut loc, totusi, revenirea la meseria de baza, cea de inginer?
Initial, am aplicat la Cesarom pentru un job de traducator de franceza si am avut ocazia sa intru intr-o fabrica si sa vad tot ce inseamna o linie de productie cu 1000 de oameni si, abia acolo iti pui problema de calitatile tale de relationare. Am avut norocul sa intalnesc in momentul respectiv, un director general deosebit, omul care a modernizat Cesaromul vechi. Era un adevarat manager in cel mai profund sens al cuvantului. Acesta si-a propus, si a si reusit, sa transforme o fabrica veche, prafuita, intr-o fabrica avand zeci de linii tehnologice noi. Dupa ce a plecat, nu s-a mai schimbat nimic, cel putin din cate stiu eu, pe linie tehnologica.

Care considerati ca sunt caracteristicile esentiale pentru un manager de succes?
Consider ca un manager de succes este cel care este permanent la curent cu ceea ce este nou in piata si care nu considera suficient ceea ce invatat si cunoaste pana in acel moment. În 1999, in timp ce lucram la Cesarom, eram inscris la un master de gestiune a sistemelor industriale, un fel de master in administrarea afacerilor, dar cu precadere pe administrarea productiei. Fiind vorba de o scoala franceza, profesorii de la master ne invatau niste concepte foarte noi, inclusiv pe piata din Franta. Atunci am avut o placuta surpriza sa constat ca directorul de la Cesarom era la curent cu toate lucrurile acelea, lucruri pe care, si acum, multi nu le cunosc. Directorul m-a prins intr-o zi lucrand la un proiect de simulare a unui flux de productie, cand a venit in inspectie cu toti directorii din fabrica. Acestia au inghetat cand m-au vazut ca lucrez altceva decat aveam de facut. Directorul general a discutat cu mine o jumatate de ora pe proiectul meu de master, dupa care mi-a spus ca este foarte intresant ce fac, ba chiar sa mai vin la el in birou sa mai discutam despre acele lucruri, dar sa nu ma mai prinda alta data ca sunt in birou si nu la linia de productie ca am incurcat-o!  

Sa inteleg ca acel director v-a sustinut in cariera si a reprezentat un model de manager pentru dumneavoastra?
Mai degraba am avut norocul sa prind un moment in care se faceau investitii in fabrica, au venit foarte multi tehnologi straini, iar eu stiam si engleza si franceza. Am invatat atunci de la ei ceea ce se invata pe un parcurs normal, in multi ani. Eu eram responsabil cu punerea in functiune a utilajelor, a sistemelor de dozare, uscatoare, cuptorare etc. Acolo am invatat sa lucrez pe cuptoare. Ceea ce m-a ajutat foarte mult sa evoluez a fost faptul ca mi-am asumat intotdeauna responsabilitati si nu mi-a fost teama sa ma implic. Am ajuns sef pe cuptoare si am crescut financiar foarte rapid, de la 70 de dolari cat aveam in 19 ianuarie cand m-am angajat, la 400 de dolari la 30 decembrie, in acelasi an.  

Dupa 3 ani ati plecat din Cesarom. De ce?

Deja lucram de 3 ani,  iar in ultima perioada, chiar daca eu lucram din ce in ce mai mult, existau niste limite peste care nu erai lasat sa treci. Şi atunci am luat decizia sa plec din fabrica. Momentul de plecare din Cesarom a fost un moment greu, pentru ca am si plecat din tara. Am inceput sa fac un doctorat in placi ceramice si am obtinut o bursa pentru doctorat la un institut din Castellon, Spania, una dintre cele mai prestigioase Universitati in cercetarea si optimizarea proceselor de fabricatie a placilor ceramice traditionale.

Am invatat spaniola intr-o luna de studiu individual Cum v-ati adaptat acolo? Vorbeati spaniola?
Spaniola am invatat-o intr-o luna de zile de studiu individual. Dar m-a ajutat enorm faptul ca spaniolii nu vorbesc prea multe limbi straine. În afara de profesorul coordonator, restul colegilor nu vorbeau nici engleza si nici franceza, asa ca am fost mai mult decat nevoit. Dupa trei luni m-am dus la interviuri in spaniola, ba chiar si raportul de diploma, cel de stagiu, a trebuit sa-l sustin tot in spaniola. Mi-a placut mult ca ajusesem la nuante si imi facusem un cod pentru cuvinte. Cel cu o steluta insemna ca se foloseste intre prieteni, doua stelute pentru foarte buni prieteni si asa mai departe. A fost o experienta foarte buna pentru ca am lucrat in catedra in care se studiau procesele ceramice si aveam profesori care aveau si legaturi cu mediul de afaceri spaniol. Astfel am avut ocazia sa cunosc foarte multi oameni importanti, inclusiv pe Presedintele Asociatiei Spaniole de Ceramica.



Cum ati ajuns sa va angajati la compania FRITTA din Spania, unde timp de 3 ani ati fost tehnician al departamentului de exporturi si apoi manager tehnic zonal pentru Europa de Est si Rusia?
Unii dintre producatorii de ceramica de acolo ma stiau de cand lucrasem pentru Cesarom si eram recunoscut ca un bun tehnolog pe cuptoare. Acum, ca vorbeam si spaniola, FRITTA (furnizor de glazuri, pigmenti si consultanta design pentru cei mai importanti producatori de placi ceramice din aceasta zona) m-a angajat si au facut tot posibilul sa-mi faciliteze actele si in 6 luni am avut viza de munca.
Am lucrat la inceput ca tehnician de export, adica acea persoana care se duce in fabrici de ceramica din diverse colturi ale lumii, aduce 50 de kg de material, o punga de pigment, argila sau diverse chestii. Odata ajuns la client in conditiile de lucru ale clientului, trebuie sa reproduca o placa care i-a placut clientului cel mai mult si pe care vrea sa o produca. Iar eu trebuia sa adaptez lucrurile astfel incat produsul sa iasa asa cum trebuie in conditiile pe care le avea clientul (unul avea cuptor cu ardere la 1.000, altul la 1.200, altul doar pigment bej sau doar rosu etc.) De aceea era nevoie sa cunosc foarte bine cum se obtine placa, cum se realizeaza amestecul de culori, cum se arde, cum se preseaza si asa mai departe. Productia este in fond un proces foarte complex, cu multe variabile.

În Spania ati invatat cu adevarat meserie sau experienta din Romania a fost suficienta?
Daca la inceput stiam doar partea tehnologica si nu stiam partea de design, acolo am invatat si partea de design. A fost cu certitudine un experiment foarte interesant, am calatorit mult, am stat vreo sase luni in Rusia la Volsvograd, apoi, in Letonia. Prin faptul ca interferezi pentru dezvoltarea unui produs si cu partea comerciala, inveti multe lucruri pe vanzari, design si ceea ce isi doreste clientul. Cei de la comercial vin si iti spun ca vor o placa un pic mai marmorata sau clientul vrea alta nuanta etc. Cu toate acestea, dupa trei ani stagnezi. Evolutia existase deja, si reuseam sa obtin modelul respectiv de placa de la patru incercari, il obtineam din trei sau in loc de trei, in doua, dar mai mult de atat nu puteam evolua. 

În tot acest timp, familia a ramas aici, in Romania?
Nu, la un moment dat au venit si ei. Sotia mea a obtinut o bursa, un master pe administrarea afacerilor. Au venit si au stat trei luni cu mine, apoi am decis ca, jobul meu fiind unul in care trebuie sa calatoresc mult, ar fi mult mai bine daca ei s-ar intoarce in tara. Eu sunt de parere ca e bine sa iti cresti copiii in tara ta, sa vina sa studieze in afara dar sa se intoarca inapoi.

Ce v-a determinat sa va intoarceti si dvs. in tara?
Lipsa familiei si dorul de casa. Dupa trei ani de zile in care trei luni esti in Spania, trei in Rusia, Ungaria sau Bulgaria, devine foarte dificil. Sotia mea este de admirat pentru ca ea s-a ocupat de copii, de casa. A fost o perioada foarte dificila, pentru ca eu devenisem, pentru copiii mei, nenea care aducea, din cand in cand, jucariile. Cand am plecat de acasa, cel mai mic avea doar 6 luni. Din pacate, financiar nu aveam de ales si am tratat aceasta perioada ca pe o experienta grea dar obligatorie.

Cum se face ca v-ati intors tot la Cesarom?

În perioada in care incercam sa ma intorc in tara am primit o oferta de la ei, dar de data aceasta, am venit pe alta pozitie, un pic mai comerciala, pe post de product manager. Pozitie in care m-am simtit foarte bine pentru ca rolul meu era sa fac, intr-un timp cat mai rapid, cat mai multe produse noi. În momentul acela, in noiembrie 2005, toate cele trei fabrici le cumparase Lasselsberger. Şi aceste fabrici aveau cel putin trei produse care se concurau reciproc (albastru cu verde la Sanex si la Cesarom si exista si la Lugoj). Trebuia facuta o schimbare destul de rapida ca sa ai o sinergie de produse si sa incerci sa diferentiezi foarte bine portofoliul. Şi am intrat intr-o perioada foarte buna, de deschidere, in care piata era in crestere, oamenii vroiau lucruri noi. Ba chiar am ajuns in situatia in care, spre deosebire de iarna 2005-2006 cand am plecat de acolo, nu stiam ce sa mai punem in productie, deoarece aveam deja stocuri nevandute, am ajuns sa nu stiu ce sa pun in productie pentru ca nu mai era nimic pe stoc! În 2007 cand am plecat de acolo, facusem deja multe produse noi.

Aceea a fost perioada in care v-ati facut cunoscut in Romania ca dezvoltator de produse noi. Ce presupune sa lansezi in piata noi produse?

Este un lucru imens sa faci o fabrica sa aiba peste 400 de modele noi, implica probleme pe gestiunea stocurilor, fabricatie etc. Experienta aceea a fost deosebita pentru mine, pentru ca timp de un an de zile s-au schimbat atat de mult produsele de la Sanex, in 2005, cat s-au schimbat in Romania in trei ani. Şi toate au trecut cumva si prin mainile mele. În 2003-2005 eram spaniolul care facea modelele in Romania iar din 2005, eram cel care cerea spaniolilor sa faca modele pentru noi. Conteaza enorm sa ai experienta din amble unghiuri pentru ca atunci cand soliciti un produs esti constient de limitarile tehnologice, de costurile care se impun etc. Faptul ca am lucrat la acele firme inainte sa vin la Lasselsberger, m-a ajutat foarte mult ca sa pot optimiza dezvoltarea de produse noi. De aceea a fost si posibil ca intr-un interval atat de scurt, un an si jumatate, sa extindem atat de mult portofoliul de produse. Fiind cotat la bursa, Sanex a inregistrat in acel an o crestere de 30% , crestere datorata managementului de portofoliu.

În ce context a urmat pasul catre Delta Distribution?
În 2007, politica comerciala Lasselsberger era de neinteles pentru mine si am ajuns la concluzia ca mai devreme sau mai tarziu vom intra intr-un blocaj pe partea asta. Pentru ca se tot schimbau lucrurile de la o luna la alta. Eu sunt dispus sa dau foarte mult, dau timpul meu, dau tot ce am invatat dar cand vezi ca din tot ce ai invatat folosesti doar 30%, automat nici nu poti sa ceri in schimb multe lucruri. Este momentul sa faci un pas spre schimbare, moment care a coincis cu faptul ca cei de la Delta doreau sa-si dezvolte o marca proprie de produse. La Delta am lucrat ca business developer si, impreuna cu echipa de acolo, am incercat sa intelegem ce anume este nevoie sa producem, iar eu urma sa gasesc fabricile potrivite din Spania, Bulgaria, Egipt etc. Cautam sa producem un model mai accesibil in ceea ce priveste costurile, dar cu un model si un design mai deosebit. Dupa ce am dezvoltat portofoliul de produse, a plecat directorul de marketing, departamentul s-a comasat cu cel de vanzari iar eu am preluat functia respectiva pentru un an de zile.
 
Cum ati ajuns country manager la Kai Group?
Kai a incercat sa-si construiasca aici o echipa puternica si au avut diverse incercari. Pentru mine a fost ca o oportunitate, deoarece Delta intrase intr-un proces de reorganizare, iar ideea de a construi ceva de la zero, de la politica comerciala pana la dezvoltare de portofoliu de produse era o provocare ampla, care includea si partea de antreprenoriat. Intial credeam ca pot sa-i ajut sa-si dezvolte portofoliul de produse, dar mi s-a oferit ceva mai mult decat atat, adica sa formez tot ceea ce inseamna structura Kai si echipa sa din Romania si sa dezvolt politica comerciala locala.
Acum suntem in criza si conteaza enorm sa-ti cunosti piata, sa-ti cunosti clientii, limitele de tot felul si produsele si conditiile comerciale. Se spune ca pe vremuri de criza banii se duc acolo unde le este locul. Ceea ce este valabil si pentru oameni. Daca inainte mai gaseai in firme oameni care nu erau pe postul care trebuie, acest lucru putea fi trecut cu vederea deoarece insemna niste costuri care puteau fi usor acoperite de un potential foarte mare al pietei. Acum, daca nu esti acolo unde trebuie si acolo unde aduci valoare, nu mai poate fi un aspect usor de ignorat.

Care sunt urmatoarele proiecte pe care vi le propuneti in noua misiune de country manager?
Îmi doresc sa fac placile ceramice potrivite si adaptate pietei. Dintotdeauna mi-am dorit sa avem in Romania produse bune si sa nu mai acceptam tot ce nu se vinde la altii. Ar fi ideal sa renuntam la mentalitatea acesta de a cauta produse ieftine si sa putem face produse interesante. Un produs in Romania, pentru Romania.

Ati fost pana acum omul din spatele placilor ceramice. Acum a venit momentul sa iesiti in fata, sa va faceti cunoscute ideile?
Mi-a placut sa fiu omul care da drumul la lucruri. De aceea asociez acest lucru cu pasiunea mea pentru cafea. Este unul dintre hobby-urile mele sa degust, sa citesc despre cafea. Îmi aduc aminte de un film de promovare pentru o marca de cafea, care circula la un moment dat pe internet. Povestea filmului: o fata era trista iar tatal ei ii arata un experiment: pune la fiert un morcov, un ou si un bob de cafea. Morcovul la fiert se inmoaie, precum oamenii care in conditii de criza cedeaza, oul, atat de fragil, la fiert, se intareste iar bobul de cafea este cel care  schimba culoarea apei cu totul. De accea, imi place sa ma indentific oarecum cu aceasta parabola. Pana acum eu eram omul care facea modelele dar nu le lansam eu sau faceam diverse lucruri dar nu eram atat de vizibil. Aici si acum, intradevar, daca iese treaba bine, pot sa spun ca mi se datoreaza. 

Tipareste acest articolRSS