Home » Domenii » Peisagistica » Gradina japoneza, o arta milenara in plina actualitate

Gradina japoneza, o arta milenara in plina actualitate
Arta amenajarii gradinii este o forma importanta de arta japoneza care a fost rafinata timp de mai mult de o mie de ani.

Partea I


Gradinile au evoluat in Tara Soarelui-Rasare intr-o mare varietate de stiluri, cu diferite scopuri, inclusiv pentru plimbare – cum sunt gradinile de recreere din Perioada Edo si gradinile de piatra utilizate pentru serviciul religios de catre calugarii Zen. Gradini mari pot fi gasite in intreaga Japonia, foarte multe in fosta capitala Kyoto.
Gradinile au fost construite de-a lungul istoriei, de obicei, de catre clasele conducatoare- aristocrati, calugari, razboinici, politicieni si industriasi - pentru diferite scopuri, in principal pentru agrement si pentru ceremonii religioase. Evolutia gradinii in Japonia urmeaza indeaproape perioadele importante din istoria nipona, ale caror caracteristici culturale si religioase sunt reflectate in diversitatea tipuri amenajare. Unele dintre aceste tipuri de gradina au disparut in timp, altele au dainuit pana in ziua de azi.


Japonia Timpurie (inainte de 794)
Una dintre cele mai timpurii forme de gradina din Japonia a fost cea consacrata locurilor sacre, in mijlocul naturii, pe care oamenii au marcat-o  cu pietre de dimensiuni mici. Anterioara introducerii culturii chineze de pe continent, aceasta forma timpurie de gradina poate fi recunoscuta la unele altare antice Shinto- de exemplu la altarele Ise, ale caror cladiri sunt inconjurate cu mari portiuni de  pietris.


Pietre folosite pentru a delimita locurile sacre (Altarul Ise)


Adoptarea pe scara larga a culturii chineze si a budismului din secolul al VI-lea a adus o puternica influenta in designul gradinilor japoneze. In aceasta perioada, gradinile au fost construite in jurul si in interiorul palatelor imperiale pentru recreere si  divertismentul  imparatului si aristocratilor. Peisagistii niponi au introdus iazuri si cursuri de apa ca puncte de centrale, diverse elemente budiste si taoiste si chiar au incercat sa reproduca peisaje celebre.

Din pacate, niciuna dintre aceste gradini timpurii nu a supravietuit. Cu toate acestea, pe baza descoperirilor arheologice din Nara, la Palatul Heijo a fost reconstruita cu meticulozitate o gradina asemanatoare acelor timpuri si a fost deschisa pentru public in 1990. Aceasta ofera vizitatorilor o imagine destul de apropiata a acestor tipuri de gradini timpurii ale palatelor.


Gradina aristocratica timpurie cu iaz (Gradina Palatului de Est, la Palatul Heijo in Nara)


Perioada Heian (794-1185)
In perioada Heian –o epoca relativ pasnica si infloritoare, capitala imperiului a fost mutata la Kyoto. Aici, aristocratii au dedicat o mare parte din timpul lor artelor. Ei au dispus inceperea construirii gradinilor Shinden in incintele palatelor si vilelor lor, gradini mari care erau folosite pentru petreceri elaborate si pentru activitati de recreere, cum ar fi plimbarile cu barca, pescuitul si petreceri private.
Gradinile Shinden au fost descrise in detaliu in romanul clasic „Povestea lui Genji”.

Proiectate dupa concepte importate din China, gradinile aveau iazuri mari si insule legate intre ele prin poduri arcuite, pe sub care barcile treceau cu usurinta. Un strat de pietris acoperea piateta din fata cladirii principale - care era utilizata pentru banchete si divertisment, in timp ce unul sau mai multe pavilioane se intindeau peste apa. Gradina de tip Shinden nu mai supravietuieste astazi, dar unele dintre iazurile lor mari se mai gasesc inca incorporate in gradini construite mai tarziu, asa cum gasim  Lacul Osawa aflat langa Templul Daikakuji din Kyoto.
Spre sfarsitul perioadei Heian,  popularitatea budismului pur a castigat teren, promitand adeptilor sai un loc in Paradisul de Vest a lui Amida Buddha cunoscut si ca "Taramul Pur". Prin urmare, gradinile au fost construite ca sa semene cu acel paradis budist. Amenajate asemanator cu Gradinile Shinden, ele aveau un iaz mare, impodobit cu flori de lotus si presarat cu insule, precum si cladiri cu pavilioane frumos ornamentate.
Astazi mai supravietuielte, desi intr-o forma incompleta,  Gradina Taramul Pur  din templele Uji Byodo si Hiraizumi Motsuji, care pastreaza multe elemente importante ale gradinii originale.


Gradina Taramului Pur (Templul Motsuji in Hiraizumi)

-va urma-
Cristian Mateescu

Tipareste acest articolRSS