Home » Domenii » Arhitectura - Proiectare » Palate si castele din Romania

Palate si castele din Romania
Palatul Mogosoaia (II)

Martor tacut si partas al tragediei

 

In luna martie a anului 1714, Brancoveanu facea popas la Mogosoaia in drumul de intoarcere de la Targoviste la Bucuresti. Isi dorea, pesemne, cateva clipe de odihna in casa lui draga, departe de problemele politice; dusmanii din tara si cei de la Inalta Poarta  unelteau de mult timp impotriva sa. De multa vreme bunul Domn ajunse neplacut sultanului Ahmed al II-lea pentru ca, bogat fiind dinainte de a fi „bey”-ul Valahiei, stransese si mai multe bogatii si batuse monede de aur – ceea ce era un semn de independenta, lucru de neacceptat pentru otomani. Cantacuzinii, mari boieri si ei, unelteau de 25 de ani impotriva domnitorului impreuna cu Balacenii  si Stirbestii...

Scaunul Domnesc din cetatea Bucurestilor si setea de averi nu i-au oprit nici pe turci, nici pe boieri din zavistia ce-o aveau in gand. Probabil, la toate acestea ii zburau gandurile Domnului in cele clipe, cand, din loggie, privea apusul soarelui rasfrant in undele lacului; n-avea de unde sti ca era pentru ultima data...

 

Cateva zile mai tarziu, la 24 martie, in miercurea cea mare a Saptamanii Patimilor, Mustafa- aga, prieten vechi de-al Domnului, ii aducea cumplita veste: sultanul hotarase ca e „mazil”, adica detronat. Doua zile mai tarziu incepea, odata cu plecarea la Stanbul, calvarul Brancoveanului, a celor patri fii ai sai si al stolnicului Ianache. La 15 august, chiar in ziua de Sfanta Maria Mare si ziua in care implinea 60 de ani, toti au fost ucisi pe malul Bosforului.

Dorinta cea mare a dusmanilor sai urma sa se implineasca, pentru fiecare in parte: turcii sa puna stapanire pe averea sa, iar Cantacuzinii sa spolieze tara prin urcarea pe tron. Intocmai ca si stapanul sau, cochetul palat avea sa cunoasca furia prigonitorilor. Intreaga avere a lui Brancoveanu a fost confiscata, iar bogatiile interioare ale Mogosoaiei au fost luate de turci si risipite in drum spre Stanbul, care vandute, care confiscate, care distruse... Carti, argintarie, aur, mobilier, covoare, draperii, tablouri, icoane, obiecte de cult, haine scumpe si bijuterii, toate au fost luate, lasand palatul pustiu. Spun martori ai epocii ca pana si ferestrele si usile au fost smulse din locul lor de turci. Si, spre ocara, turcii au transformat bijuteria de la Mogosoaia, in care luxul si bunul-gust erau la ele acasa, intr-un han mizerabil pentru negustorii si calatorii aflati pe cale in drumurile lor.

Calatorul francez Aubry de la Motraye, care l-a vizitat si a locuit in el pe 14 octombrie 1714, ne-a lasat o descriere a cladirii: “Trecuram pe la sapte ceasuri pe langa un edificiu destul de mare si destul de maret. Intrebaram calauza ce sa fie? Ne raspunse ca era un palat ce se chema Mogosoaia si ca fusese zidit de ultimul Domn al Tarii Romanesti. Avuram curiozitatea de a patrunde inauntru pentru a-l vedea: il gasiram foarte regulat si zidit europeneste, ornat pe dinauntru cu plafonuri bogate si cu picturi bune, dar mobilele fusesera luate de catre slujitorii Portii in vremea detronarii nefericitului sau stapan. Atunci fusese transformat intr-un han pentru nevoile calatorilor”.

Regasirea faimei trecute

Revenirea la gloria si frumusetea de altadata s-a dovedit, cum se intampla adeseori, destul de anevoioasa pentru operele celor vitregiti de istorie, mai ales a celor invidiati pentru valoarea lor. Asa s-a intamplat si cu Palatul Mogosoaia, emblematic pentru figura stralucitului sau ctitor. 

Dupa trei ani de la cumplitul masacru de la malul Bosforului, palatul a reintrat in posesia familiei Brancoveanu, prin urmasii reveniti din exilul de la Kutayeh, din Asia Mica. Insa asezamantul nu si-a mai recapatat stralucirea de odinioara, vremurile tulburi au atins nu numai oamenii, ci si operele lor. Astfel, in timpul razboiului ruso-turc din 1769-1774, Nicolae, un urmas al marelui ban Constantin, nepot de-al marelui Domn, trece de partea rusilor, ceea ce dezlantuie furia turcilor care, in lipsa tradatorului, se razbuna a doua oara si devasteaza cumplit palatul.

Un alt moment de cumpana este in 1821 cand, in martie, de frica trupelor lui Tudor Vladimirescu ce se apropiau de Bucuresti, un alt urmas – Grigore, fuge tocmai la Brasov lasand palatul in stapanirea pandurilor. Acestia l-au ocupat si au declansat un incendiu de proportii care a distrus din nou interioarele.

In prima jumatate a secolului al XX-lea palatul intra in proprietatea printului George Valentin Bibescu. Marta, celebra sa sotie, a hotarat reluarea (pentru a cata oara!) a lucrarilor de restaurare, sub conducerea tanarului sau nepot din partea sotului, proaspatul arhitect George M. Cantacuzino.

Constantin Argetoianu, care vizitase palatul la 1 iunie 1932, isi amintea: , “Martha Bibescu, pornind de la peretii gasiti in picioare, a realizat o minune arhitecturala. Minune pe dinafara, minune pe dinauntru, minune de jur-imprejur – minune de la tainica gradinita florentina in care merisorul creste printre lespezi de piatra alaturi de trandafirul frumos, trufas si prost agatat de boltile ce prelungesc vechea bucatarie brancoveneasca, si pana la terasele inflorite ce isi scalda treptele in apele statute ale lacului, pe oglinda caruia se falfaiesc foile largi de nufar. Totul e armonie in aceasta opera fara disonante; nici o frantura de linii, nici un gol nu supara ochii. Inauntru, nici o mobila, nici un obiect care sa nu se supuna ritmului de inalta preocupare artistica care domneste pretutindeni”.

In 1949, palatul a fost si nationalizat, iar fiica Martei, Valentina, impreuna cu sotul ei Dimitrie Ghika-Comanesti au fost arestati. Pana in 1957, cladirea a fost devastata si devalizata, colectiile de arta fiind furate si dezmembrate. Abia in 1957 palatul a devenit sediul sectiei feudale a Muzeului National de Arta, fiind restaurat incepand cu 1977.

Si comunistii au fost nevoiti, pana la urma, sa-i ofere locul cuvenit in patrimoniul national.

Astazi, redeschis in 1993, in cadrul Centrului de Cultura National de la Mogosoaia, pune in valoare colectii de arta organizata pe ideea de "sinteza romaneasca", concept sugerat de Nicolae Iorga. Cea mai substantiala este colectia donata de Liana si Dan Nasta. Viziunea de azi ofera o imagine a sintezei de 300 de ani acumularilor artei si istoriei de tip brancovenesc. Doar enumerarea capitolelor, a salilor de fapt, ne da o imagine a acestui continut fabulos - Sala de Onoare, Turco-persana, Italiana, Franceza, Fanariota, a Scoartelor, a Hartilor, Transilvania, a Tronului sau a Cancelariei Domnesti.

                                           

                                                          Cristian Mateescu                                         Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu

 

Tipareste acest articolRSS