Home » Domenii » 100% Analize » O afacere paguboasa

O afacere paguboasa
Cand am auzit prima oara povestea am avut, nu stiu de ce, sentimentul unui deja-vu... Intamplari ca aceasta au mai fost - oriunde in lume, nu numai la noi, si vor mai fi. Faptul ca intr-o relatie de afaceri unul dintre parteneri vrea sa fie in avantaj in dauna celuilalt nu este nou, mai ales in societatea romaneasca. Am ajuns, nu stim cum, sa trecem pe langa aceasta realitate ca pe langa ceva normal, natural, ba chiar teribil de plicticos... Si totusi... Totusi, nu e ceva normal!



La 27 februarie 2014, la Tribunalul Comercial Cluj se incheia un proces care a durat aproape patru ani, prin care o importanta firma producatoare de adezivi pentru constructii – S.C. Baumix S.r.l. – a fost obligata sa plateasca partii reclamante – Arpad Kosorus, proprietar al S.C. Siegel Chemicals S.r.l. – suma de 2.000.000 de euro cu titlu de despagubiri.
Stirea in sine nu ar avea mare relevanta daca nu am spune si cum s-a ajuns la aceasta sentinta, care au fost faptele. Pentru ca aici este vorba despre practici nedemne, de inselare a partenerului de afaceri... Practici care au ajuns „o moda” intr-o economie care si asa se zbate sub presiunile fiscalitatii excesive, a proastei guvernari, a goanei dupa inavutire cu orice pret!

   
Povestea unui om realizat in viata
Arpad Kosorus
Pe la inceputul anului 1997, la Gherla aparea primul producator de adezivi pentru industria lemnului din Romania – SIEGEL CHEMICALS.
Intreprinzatorul, Arpad Kosorus din Cluj, deschidea aici o fabrica in care majoritatea utilajelor erau noi, realizate in regie proprie dupa modele moderne pe care le studiase in strainatate si care asigurau o capacitate de productie de 8 tone de adeziv pentru industria lemnului (aracet) la 8 ore. Afacerea si-a cladit-o prin puterile sale si cu ajutorul unui imprumut consistent la banca, iar acum reusise sa obtina o colaborare cu o firma de profil din Japonia, devenind astfel primul producator roman de adeziv D4 folosit in prelucrarea industriala a lemnului!
Indraznet din fire, Arpad Kosorus decide in 2001 ca e timpul sa diversifice gama de produse si incepe, tot primul din Romania,  productia de tencuieli minerale decorative uscate. Pana in 2007 avea deja trei linii de productie: una de tencuieli monocolore si doua de adeziv.
Nimic nu a fost prea greu pentru acest om care, fara a parcurge scoli inalte, a indraznit si a fost capabil sa dezvolte o afacere de milioane de euro. Fost mecanic auto, pasionat de matematica si autodidact in mecanica, tata a zece(!) copii –toti  cu studii superioare sau in curs, Arpad Kosorus poate fi considerat, pe buna dreptate, modelul omului realizat in viata.
In 2007, dorinta unei vieti mai linistite alaturi de familie il determina pe neobositul intreprinzator sa decida ca trebuie sa incerce si altceva, astfel ca renunta la productia sa de la Gherla si cauta sa vanda afacerea. Dar, pe neasteptate, apare un client care ii propune sa i-o inchirieze... Propunere tentanta, mai ales ca ea vine din partea unui producator important – S.C. Baumix S.r.l. prin persoana proprietarului si managerului Augustin Russu.
Valoarea chiriei era exact dobanda pe care ar fi platit-o la o banca daca Baumix s-ar fi imprumutat pentru construirea unei fabrici noi, utilata complet. O solutie avantajoasa pentru ambele parti: Arpad Kosorus avea  un venit consistent timp de zece ani, iar Augustin Russu prelua o fabrica „la cheie”, cu o productie asa cum si-a dorit.
Si de aici incepe adevarata poveste...
                                                                                 Augustin Russu                                                                                        
Un contract „beton”

In 2007, S.C. Siegel Chemicals S.r.l.  inchiria societatii S.C. Baumix S.r.l.  fabrica de la Gherla, care cuprindea spatii si utilaje de productie capabile, conform contractului, sa produca o cantitate de 6 tone pe ora de adezivi pentru constructii.
Contractul prevedea ca dupa zece ani de inchiriere utilajele sa treaca in proprietatea Baumix, cu conditia ca chiriasul sa nu ramana restant la plata chiriei cu mai mult de 100 de mii de euro lunar.
La 26 martie 2009, domnul  Augustin Russu declara pentru „Ziarul Financiar:  „Daca anul trecut capacitatea lunara de productie a fabricii din Gherla a fost de 3.000 de tone lunar, in urma retehnologizarilor realizate in 2008, reusim sa dezvoltam aici in momentul de fata o capacitate de 28.000 de tone de adezivi si tencuieli lunar’’. Retehnologizarea a insemnat modernizarea sistemului de alimentare cu materii prime a utilajelor, in principal prin instalarea unui elevator. (http://www.zf.ro/zf-transilvania/baumix-fabrica-din-gherla-a-ajuns-la-capacitatea-maxima-de-productie-4094610/)   
Un an mai tarziu, in 2008, Kosorus ii propune lui Augutin Russu sa-i vanda fabrica si utilajele cu 1,5 milioane de euro, dar cel din urma refuza. Acesta este momentul in care bunele relatii dintre cei doi incep sa se clatine...

„Cand iti pierzi bunul nume, celelalte lucruri nu mai au nici o valoare!”

Lucrurile au mers bine si frumos, productia de adezivi se realiza lunar in parametrii si in cantitatile garantate prin contract si totul parea ca nimic nu va umbri relatia comerciala a celor doi.
Dar, cum la noi nu e bine daca nu se intampla si ceva rau, lucrurile au inceput sa se strice din octombrie 2009, pe fondul efectelor crizei economice ce a acaparat si economia romaneasca. Atunci, nu se stie din ce motive, Baumix a inceput sa plateasca din ce in ce mai putin la chiria lunara convenita prin contract, astfel ca a ajuns sa aiba mari „sanse” de a incalca acea clauza...
Ei, hai ca acesta n-ar fi fost cel mai grav lucru, in comparatie cu altul: tot de atunci a inceput sa demonteze utilajele din fabrica si, desi nu-i apartineau inca, le-a sustras pe toate, pe rand...
Proprietarul de drept – Arpad Kosorus – a aflat de aceasta si nu i-a venit sa creada. A incercat sa discute cu Augustin Russu, dar s-a lovit de fiecare data de un refuz categoric. La fel cum am patit si noi.
Arpad Kosorus: „Nu-mi dau seama ce a gandit Augustin Russu. Probabil ca nu mai putea face fata situatiei economice. Dar, daca ar fi venit la mine ca sa ne intelegem intr-un fel, am fi gasit o solutie! Dar este un om care nu judeca „omeneste”, care cauta sa-si impuna vointa proprie fara a cere parerea celorlalti. Pentru mine, cand iti pierzi bunul nume, celelalte lucruri nu mai au nici o valoare.”

 

Un proces de patru ani


In febuarie 2010 datoria Baumix pentru chirie ajunsese la 100 de mii de euro lunar. Augustin Russu incalcase astfel una din clauzele contractului pentru care putea fi reziliat.
Procesul a inceput la 7 aprilie 2010, cu dosarul 978/1285/2010 inaintat Tribunalului Comercial Cluj.
Cine are rabdarea de a citi desfasurarea in timp a procesului poate intelege de ce a durat patru ani judecarea unui caz clar.
Nu mai putin de 27 de amanari ale solutionarii cauzei provocate de cererile de expertize ale reclamatului, care sa convinga instanta ca Arpad Kosorus nu si-ar fi respectat clauzele, toate infirmate atat de de experti cat si de instanta...
Sume diverse de bani platite de reclamant pentru expertize care nu au facut altceva decat sa-i confirme dreptatea si buna-credinta.
De cealalta parte zeci de contestatii la expertize si recuzari ale expertilor, toate respinse de instanta ca nefondate...
Nervi, bani cheltuiti ca sa dovedesti ca ai dreptatea in mana, timp pierdut in salile tribunalului... O tara in care cei care iti fura banii traiesc cu convingerea ca pot insela si justitia...
Dupa patru ani de chin, reclamantul primeste, in sfarsit, recunoasterea dreptatii sale prin hotarare a Tribunalului Comercial Cluj la data de 27 februarie 2014, prin care” Obliga paratii SC Baumix SRL si Russu Augustin, in solidar, sa-i achite reclamantului echivalentul in lei, la cursul BNR practicat la data platii, al sumei de 2.000.000 euro cu titlu de despagubiri. Respinge cererea formulata de reclamanta SC Baumix SRL impotriva paratilor Kosorus Arpad si SC Siegel Chemicals SRL, cerere formulata in dosarul conexat nr.6569/1285/2010 al Tribunalului Specializat Cluj. Obliga paratii SC Baumix SRL si Russu Augustin sa-i achite reclamantului Kosorus Arpad cheltuieli de judecata in cuantum de 18.461,5 lei reprezentand taxa de timbru si onorarii experti. Executorie. Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din 27.02.2014. “
Arpad Kosorus: „ Acum sunt multumit, pentru ca eu, timp de patru ani am fost blocat cu acest proces. Omul asta (Augustin Russu-nota red.) m-a inselat si mi-a amintit ca traim intr-o tara in care orice e posibil... Pana la justitie. Nu mai spun ca avocatii lui imi spuneau ca, in cel mai bun caz, instanta va da o solutie de culpa comuna...
M-am simtit cu atat mai mult tradat, pentru ca, in perioada in care era la mine in chirie, eu i-am platit acestui om unele investitii in modernizarea aparatelor si utilajelor!  Pentru ca eu am o conceptie omeneasca asupra banului: e o frumusete sa stii cum sa-l castigi, dar trebuie sa stii si ce sa faci cu el, sa stii    sa-ti faci si prieteni!”


Epilog cu... urmare


Hotararea instantei nu este definitiva asadar, are drept de apel in 15 zile de la comunicarea Motivatiei instantei, ceea ce nu s-a intamplat pana la inchiderea editiei prezente. Dar, grabit si fortand oarecum lucrurile, S.C. Baumix S.r.l. a depus in 17 martie a.c. apel impotriva hotararii. Sa fie, oare, o incercare de a forta grabirea redactarii Motivatiei instantei? Se stie ca un avocat priceput poate obtine o decizie favorabila atunci cand gaseste o „chichita” avocateasca in orice fel de exprimare pe un asemenea document. Aceasta ar fi o ultima sansa de salvare a reclamatilor S.C. Baumix S.r.l. si Augustin Russu dintr-o situatie de culpa deja hotarata de o instanta... Nu ar fi exclus sa se fi gandit exact la asta.
Dar asta nu e tot. Pe portalul Curtii de Apel Cluj a aparut hotararea 329/33/2014, prin care „Suspenda executarea sentintei civile nr. 580/27.02.2014, pronuntata de Tribunalul Specializat Cluj, in dosarul nr. 978/1285/2010 pana la data solutionarii cererii de suspendare formulata cu ocazia apelului declarat impotriva acestei sentinte. Vremelnica si executorie. Cu drept de recurs, in termen de 5 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din 24.03.2014”. Interesant este ca judecarea cererii de suspendare a sentintei Tribunalului Comercial Cluj s-a facut fara citarea partilor.  Domnul Arpad Kosorus s-a vazut pus in fata faptului implinit... Omul a aflat de aceasta manevra (legala, dar cu un mare semn de intrebare) abia vineri, 4 aprilie! Si mai interesant este ca, desi cautiunea care se plateste pentru suma de despagubire stabilita (de 2 milioane de euro) este de 10%, adica 200 de mii de euro, instanta de apel a stabilit-o la 180.400 de lei, adica la ceva mai mult de 45 de mii de euro! Oare, sa cantareasca “atat de putin” societatea Baumix in ochii judecatorilor?
(sursa:http://www.curteadeapelcluj.ro/Detalii_Dosar.aspx?id=329%2f33%2f2014&idinstanta=33)
Ar fi mai multe de spus despre acest caz, dar nu vrem sa dam impresia de partinire; nu avem nici cea mai mica intentie de a lovi intr-o firma tanara, condusa de doi soti tineri si intreprinzatori, care si-au facut deja un nume in domeniul lor...
Insa nu putem trece cu vederea ca povestea aceasta (si altele care vor urma) vorbeste despre legalitate, adevar, incredere si respect intre oameni, despre OMENIE in general!
Mai ales ca, in urma acestei afaceri cu adevarat paguboase, Arpad Kosorus a ramas cu paguba utilajelor pierdute, cu banii cheltuiti prin instante si cu o datorie de peste 1.200.000 de euro la banci... Este pretul platit de un om de buna-incredere care a crezut intr-o afacere de bun-simt cu un alt om de afaceri!
Concluziile le trageti dumneavostra.

Precizare


Inca dinainte de a incepe demersul nostru jurnalistic, i-am contactat pe cei doi protagonisti ai afacerii: Arpad Kosorus si Augustin Russu. Pe primul l-am aflat dispus sa ne vorbeasca despre toata aceasta tarasenie deschis, cu amanunte si chiar cu umor. O incantare sa discuti cu un om trecut prin viata, cu bune si cu rele, dar mereu cu un zambet in glas si o vorba buna.
Celalalt, Augustin Russu, ne-a raspuns calm, rece si scurt, invitandu-ne sa ne adresam Departamentului Marketing. Adica, nimanui alteia decat sotiei domniei-sale. Care si domnia-sa a ascultat cu calm ce vrem, apoi ne-a raspuns sec: „Puteti scrie ce vreti, noi nu avem nimic de declarat in legatura cu acest subiect!”. Ei, acesta este cel mai frustrant moment din munca unui jurnalist, cand trebuie sa scrii despre un subiect important fara sa ai concursul unuia dintre protagonisti! Dar asta nu inseamna ca demersul jurnalistic nu-si urmeaza cursul. Am folosit in acest articol informatii preluate de la domnul Arpad Kosorus si din documentele dosarului judecat la Tribunalul Comercial Cluj, aflate pe site-ul oficial al institutiei.
Asteptam, in continuare, punctul de vedere al S.C. Patrumaini S.r.l. (fostul Baumix) si al proprietarului sau, domnul Augustin Russu.

Tipareste acest articolRSS